Viata mea de turturica in aceasta lume n-a tinut mult, dar cat a fost a trecut interesant. Asa cum se zice printre oameni: "Nimeni n-a zis ca viata e frumoasa, doar ca merita traita!". Intr-adevar asa si este; iti confirm eu, o turturica care a cunoscut doar dragostea parinteasca si o sanatate nu tocmai dorita in doar cateva saptamani de viata.
Inceputul problemelor in viata mea de turturica
Nu-mi amintesc bine primele zile, dar si acum parca simt ce placut caldut era cand stateam sub penele mamei si a tatalui meu alaturi de fratii si surorile mele. Ma simteam in siguranta! Cand incepea stomacul sa-si faca de cap aparea unul din parinti si daca eram cuminte si-mi deschideam ciocul primeam ceva gustos care imi potolea foamea. Au trecut cateva zile asa. Incetul cu incetul au inceput si mie sa-mi creasca cate o pana. Ce fericita eram cand vedeam ca incetisor urmeaza sa seman pe ai mei si voi putea sa-mi iau zborul sa colind in lung si-n lat sa vad mai multe si sa descopar cum e lumea dincolo de cuibusorul care incepea sa devina tot mai mic deoarece fiecare cresteam si numai nu prea aveam locsor. Din cauza asta, probabil, am incercat mult prea devreme sa zbor... mult prea devreme...
Nu m-au ajutat penele care le aveam, aripile imi erau mult prea fragile si luandu-mi avant in loc sa zbor am cazut si am aterizat dur langa copacul unde sus ne era cuibusorul. Degeaba am mai incercat eu sa-mi iau avant ... n-am mai reusit sa ajung inapoi. Era o zi frumoasa, dar neplacuta in acelasi timp. Din acest moment totul s-a schimbat, dar eu inca speram sa ajung cumva sus. A inceput si aripioara sa ma doara. Parca si unul din picioare, dar tot puteam sa le misc pe ambele.
Ai mei nu stiau unde sunt, iar eu sa-i chem nu reuseam... nu reuseam nici sa ajung inapoi... Eram inspaimantata deja. Nu stiu cat am stat jos, dar la un moment dat, a aparut un om. M-a luat cu el. Nu mai puteam de speriata ce eram. Am incercat sa ma zbat, sa scap, dar nu am reusit. Nu parea rau cum au zis ai mei ca sa ma feresc de oameni. Inca poate speram ca el sa ma urce cumva sus ca sa fiu in siguranta cu ei mei, dar m-a pus intr-o cutiuta unde a pus si mancare. Nu-mi era foame. Inainte sa cad mi-au dat ai mei mancarica buna si gustoasa. Cutiuta cand s-a deschis am dat de o gramada de alti oameni in jurul meu. Toti se uitau si se minunau de mine. Inima mea era sa iasa afara, dar nu m-am miscat sa nu-mi fac mai multe probleme. Deja stiam ca nu voi mai ajunge acasa niciodata. Eram pierduta, inspaimantata si abia imi simteam aripile si picioarele de cat de tare tremuram.
La un moment dat s-a asternut un strop de liniste in mine si in jur. Atunci am vazut fata unui om care, pe atunci inca nu stiam, urma sa imi devina un fel de mama-sora. M-a dus la ea si acolo mi-am dus viata de turturica pana la sfarsit. Mi-a pus si ea mancarica in fata, dar nu-mi era foame dupa o asemenea zi chiar daca as fi stiut sa manc singura.
Ai mei nu stiau unde sunt, iar eu sa-i chem nu reuseam... nu reuseam nici sa ajung inapoi... Eram inspaimantata deja. Nu stiu cat am stat jos, dar la un moment dat, a aparut un om. M-a luat cu el. Nu mai puteam de speriata ce eram. Am incercat sa ma zbat, sa scap, dar nu am reusit. Nu parea rau cum au zis ai mei ca sa ma feresc de oameni. Inca poate speram ca el sa ma urce cumva sus ca sa fiu in siguranta cu ei mei, dar m-a pus intr-o cutiuta unde a pus si mancare. Nu-mi era foame. Inainte sa cad mi-au dat ai mei mancarica buna si gustoasa. Cutiuta cand s-a deschis am dat de o gramada de alti oameni in jurul meu. Toti se uitau si se minunau de mine. Inima mea era sa iasa afara, dar nu m-am miscat sa nu-mi fac mai multe probleme. Deja stiam ca nu voi mai ajunge acasa niciodata. Eram pierduta, inspaimantata si abia imi simteam aripile si picioarele de cat de tare tremuram.
La un moment dat s-a asternut un strop de liniste in mine si in jur. Atunci am vazut fata unui om care, pe atunci inca nu stiam, urma sa imi devina un fel de mama-sora. M-a dus la ea si acolo mi-am dus viata de turturica pana la sfarsit. Mi-a pus si ea mancarica in fata, dar nu-mi era foame dupa o asemenea zi chiar daca as fi stiut sa manc singura.
Excursie de neuitat
A doua zi mi-a deschis cu forta ciocul dupa ce mi-a verificat gusa care imi era goala deja. Eu numai nu doream sa mi-l deschid. Imi era foarte frica. Ziua aceea inca si acum mi-o amintesc ca si cum s-ar fi intamplat ieri. A fost ceva mirific, dar nu de la inceput ca m-a plimbat destul de mult in cutiuta. Am ajuns si la un alt om care m-a analizat. Dupa ce am simtit ca se misca tare cutiuta si ca parca eram intr-o barca care plutea pe apa am ajuns pe un camp imens. M-a scos din cutiuta si ea s-a pus pe jos mai departe de mine alaturi de un alt om. Se vedea ca se simte bine, dar tot tragea cate un ochi spre mine. Cand am realizat ce bine si ce liniste este parca ma simteam ca in cuibusorul meu unde chiar eram in siguranta. Am inceput sa fac cativa pasi sa vad ce ar face ea, dar nu s-a clintit si stiu ca m-a vazut. Am inceput sa ma misc tot mai mult si m-a lasat, asa ca am inceput si sa ciugulesc, dar imi era greu. Nu stiam inca sa manc. Incercam sa prind cate ceva cu ciocul, dar putin reuseam sa inghit. Imi era deja chiar foame. Nu am mancat decat dimineata cand m-a indopat un strop.
Cand a inceput sa se ascunda soarele si sa se insereze am observat ca incepeau sa impacheteze. Eu inca nu doream sa plec. Asa de bine ma simteam. Umblam nestingherita prin iarba, ciuguleam ce puteam, era liniste si nu eram intre peretii cutiutei. Vedeam verdeata si la mare distanta copaci. As fi vrut sa ma lase acolo, dar ... ce ar fi fost caci chiar nu puteam inca manca singurica si nici zbura ca sa fug de inamici. M-am zbatut eu si am incercat sa scap, dar m-au prins; degeaba m-am ascuns sub masina. M-a dus inapoi acasa si acolo am primit mancare (m-au indopat bineinteles, chiar si apa mi-au dat-o cu o seringa ca nu stiam inca sa o sorb). Acea zi a fost memorabila pentru mine. In noaptea aceea am iesit din cutiuta si am dormit pe patut - dimineata ce distractivi se uitau la mine cand m-au descoperit in alta parte!
Abia asteptam ziua urmatoare in speranta ca poate ma va duce inapoi si ca toate zilele asa vor fi pana voi putea zbura, dar ... n-a fost sa fie. Ziua urmatoare nu am mai plecat, dar am primit un culcus mai mare. Am avut un cuib si un spatiu imens in care sa ma plimb daca as fi vrut, dar si cand nu eram acolo eram intr-un patut la o mica inaltime unde de obicei ma ascundeam intre un perete si o geanta (parea a fi un cuib si batea si soarele cateodata acolo) sau stateam pe margine sa ma obisnuiesc cu inaltimea de care imi cam era putintel frica dupa cazatura avuta din cuibul parintesc.
A observat ca nu stiu sa manc singura si impreuna cu un alt om au inceput sa ma indoape cu diverse seminte. Unele nu prea imi placeau. Preferam si eu sa aleg, dar inca nu puteam asa ca m-am ambitionat si la un moment dat am reusit si singura sa iau in cioc cate o seminta, dar ma oboseam enorm de repede. Cateodata doar seminte de floarea soarelui alegeam, alta data paine sau seminte de mustar. Nu stiam ca e atat de greu sa manci. ;))
Chiar ma simteam bine la ei. Cand erau pe balcon cu mine si-si vedeau de-ale lor, ba unul ba altul, eram si eu curioasa si imi alungeam gatul sa-i vad mai bine. Ce mult le placea lor asta! Imi mai vedeam si eu de-ale mele aranjandu-mi si scotandu-mi puful de pene nemaidorite.
Abia asteptam ziua urmatoare in speranta ca poate ma va duce inapoi si ca toate zilele asa vor fi pana voi putea zbura, dar ... n-a fost sa fie. Ziua urmatoare nu am mai plecat, dar am primit un culcus mai mare. Am avut un cuib si un spatiu imens in care sa ma plimb daca as fi vrut, dar si cand nu eram acolo eram intr-un patut la o mica inaltime unde de obicei ma ascundeam intre un perete si o geanta (parea a fi un cuib si batea si soarele cateodata acolo) sau stateam pe margine sa ma obisnuiesc cu inaltimea de care imi cam era putintel frica dupa cazatura avuta din cuibul parintesc.
A observat ca nu stiu sa manc singura si impreuna cu un alt om au inceput sa ma indoape cu diverse seminte. Unele nu prea imi placeau. Preferam si eu sa aleg, dar inca nu puteam asa ca m-am ambitionat si la un moment dat am reusit si singura sa iau in cioc cate o seminta, dar ma oboseam enorm de repede. Cateodata doar seminte de floarea soarelui alegeam, alta data paine sau seminte de mustar. Nu stiam ca e atat de greu sa manci. ;))
Chiar ma simteam bine la ei. Cand erau pe balcon cu mine si-si vedeau de-ale lor, ba unul ba altul, eram si eu curioasa si imi alungeam gatul sa-i vad mai bine. Ce mult le placea lor asta! Imi mai vedeam si eu de-ale mele aranjandu-mi si scotandu-mi puful de pene nemaidorite.
Intalnire cu alti porumbei
O alta zi interesanta pentru mine, dar numai o parte din ea (ca cealalta am petrecut-o la ea in birou la fel ca in prima mea zi cu ea) a fost momentul in care m-a dus din nou la un alt om. Cum am intrat am simtit si auzit ca e diferit. Avea o gramada de porumbei. Curtea lui era plina cu ei. Ce placut turuiau. Ii intelegeam pe toti. Cand i-am vazut cum stau in volierele lor, cum altii zburau liberi si nestingheriti pe afara, in jurul casei, mi-a venit si mai tare cheful de a zbura.
Oricum ma cunostea ea ca sunt plina de viata asa ca pe cand am ajuns inapoi acasa pe patutul unde ma puneau incepeam sa ma misc dand din aripi si incercand sa ma ridic ca poate-poate imi trece durerea cu timpul folosindu-le ambele de zor.
Pe la sfarsitul vietii mele de turturica aproape ca i-am acceptat pe ea si parintii ei care aveau grija de mine. Asta incercau ei. Acum realizez asta, dar pe atunci... nu stiam.
Oricum ma cunostea ea ca sunt plina de viata asa ca pe cand am ajuns inapoi acasa pe patutul unde ma puneau incepeam sa ma misc dand din aripi si incercand sa ma ridic ca poate-poate imi trece durerea cu timpul folosindu-le ambele de zor.
Pe la sfarsitul vietii mele de turturica aproape ca i-am acceptat pe ea si parintii ei care aveau grija de mine. Asta incercau ei. Acum realizez asta, dar pe atunci... nu stiam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu